Home Radionova “Nuièter ch’ì parlema ancùra in dialèt” quindicesima puntata in onda il venerdì...

“Nuièter ch’ì parlema ancùra in dialèt” quindicesima puntata in onda il venerdì alle ore 17,30 Ascolta i file in anteprima

5
0

Ascolta il file ventiquattresima settimana 

Archivio puntate

I conduttori Normanna Albertini Savino Rabotti Afra Campani
I conduttori Normanna Albertini Savino Rabotti Afra Campani

VENTIQUATTRESIMA SETTIMANA

Dal 10 al 16 Giugno

 

PROVERBI

 

Il caldo avrà pure dei lati negativi, ma di per sé è fonte di benessere e aiuta a risanare molti acciacchi:

L’istâ l’è la màma di purèt.

In italiano suona così:

Tempo bello e buono non fu mai troppo.

 

La pioggia è benefica, ma può diventare pericolosa:

 

S’a piöv per San Barnabà (11  Giugno)

l’úva biânca la s’ n’in và;

s’a piöv da matîna a sîra

a s’ n’in và anch l’úva nigra.

 

Riuscire a seminare entro Ottobre garantirà un buon raccolto a Giugno prossimo:

Chi semina in Ottobre miete a Giugno.

 

E quel miete non va inteso solo come taglio del grano ma come premio al lavoratore solerte.  Riferito all’uva invece:

 

Per San Barnabà

l’úva la vên e ‘l fiûr al va.

 

Ci sono proverbi di un pessimismo disarmante:

 

A ùgni ca’ la su’ crûš.

 

Al mâl e la môrt

i’ ên scûš drêda a la porta.

 

A fâr dal bên a i’ âši a s’ ciàpa di câls.

 

 

AL BÊN

Sempre in tema di povertà estrema abbiamo un altro frammento che ci presenta una famigliola ridotta allo stremo.

 

SANT’ANTÙNI DAL BUBLÎN

 

Sant’Antùni dal bublîn,

chì a n’ gh’é pân e chì a nì gh’é vîn.

Chì a n’ gh’é angùta int al granâr.

Sant’Antùni, cum’èmia da fâr?

 

Poi, come spesso capita, salta fuori un bontempone che sdrammatizza tutto:

 

Mtîs al furmênt int al granâr,

mtîs al vin int al tinèl

e ‘l giudìsi int al servèl.

 

FILASTROCCA

GIUVANÎN DA LA BRÈTA FRÚSTA

 

Giuvanîn da la brèta frústa,

zîm un pô cùša la v' cùsta!

La mi cùsta un quarantîn

sùta i pûnt ed Turîn;

la me cùsta un quarantân

suta i pûnt ed Milân,

sùta i pûnt ed Cremûna,

indu' gh' tîra l'aria bùna.

L’aria bùna la fa ‘l finò-c,

Caterîna la strìca d’ l’ò-c

a cul birbûn d’ cul Minghîn

ch’l’ha vendû la cavalîna

pra  spušâr la Caterîna.

 

INDOVINELLO

 

Sùta al pûnt a gh’é ‘na cûnca;

sa al luv e gnân a n’ la rûmpa;

sa al cavaliêr dal re

e a li rûmpa túti trê.

(Il ghiaccio, con beneficio di inventario)

POESIA

MADUNÎNA,  DÊS ‘NA MÂN!

di Savino Rabotti

Madunîna, al dì d’incö

s’ vèd dal côši malamênt,

e, pensànd ai noster fiö,

a gh’è júst d’armàgnre scmênt

pr’al prešênt e ânch pra dmân (1).

Madunîna, dês ‘na mân.

 

Madunîna, a gh’é ‘na fèsta (2).

ch’ l’ardušìsa la sitâ,

e la gênta, lênta o lèsta,

la girùndla pr’al mercâ.

Fîn ch’i’ ên tú-c alêgre e sân,

Madunîna, dêgh ‘na mân!

 

Quanta gênta, adrê a la via,

sempr’ ad cûrsa, indafarâda,

giúst al têmp per dâv n’uciâda,

la V’ salûta e la va via.  (3)

Ânch a lûr, ânch s’i’ n’ al sân,

Madunîna, dêgh ‘na mân!

 

A gh’é ânch la maistrîna

ch’ la s’adàna pr’insignâr

istrusiûn e disiplîna,

e cunvîser da scampâr

da unèst òm adès e dmân. (4)

Madunîna, dêgh ‘na mân!

 

Dòp ‘na vìta d’ sacrifìsi (5)

e d’amûr, i nòstre v-cèt

i’ j han mìs tú-c a l’uspìsi

sênsa bên, sênsa rispèt.

I trìst pensêr mandêi luntân,

Madunîna, e  dêgh ‘na mân!

 

In ste mund piên d’amarèsa,

d’ preputênsa e falsitâ,

fês sentêr ancùr la blèsa

d’ l’amicisia e d’ l’unestâ

e d’un vìvre s-cèt e sân.

Madunîna, dês ‘na mân,

 

... e, per vìvre sempr’ in pâš,

Madunîna, dês un bâš!

 

SUPERSTIZIONI

MATRIMONIO E RICCHEZZE.

 

Per sapere se il futuro sposo poteva disporre di ricchezze la giovane prendeva tre fagioli. Uno lo lasciava intero, uno lo sbucciava a metà e l’altro lo sbucciava tutto. Poi di notte, al buio, ne gettava via uno. Un altro lo gettava prima dell’alba, sempre al buio. Se quello rimasto era quello con tutta la buccia il marito sarebbe stato ricco, se era rimasto quello sbucciato a metà il marito sarebbe stato un benestante, altrimenti avrebbe sposato un poveraccio.

 

SATIRA

Nella mia non più breve esistenza mi è capitato d’assistere anche a questo. Una domenica mattina siamo passati in un luogo, tra Castellaro e Maiola, ove, a volte, si vedeva una piccola volpe e poco lontano una caratteristica tana. Quella mattina intorno alla tana c’erano tre uomini e due cani. Il resto ve lo racconto in dialetto.

 

CACCIA  ALLA VOLPE

di Savino Rabotti

Storia vècia, ma sicûra!

Fîn che l’úva la n’é madûra

salta pür fîn che t’ gh’ê fiâ,

ma, a la fîn, t’armàgn fergâ!

Êl rivâ anch in ste paêš

cul brút mâl ch’a gh’ha j’ inglêš

d’andâr tú-c  adrê a la vûlpa,

ânch si lê la n’ gh’ha mia cûlpa?

Un sàbde sîra,  a l’usterìa,

(i  gh’êrne in trî e in pu'  dû cân),

a s’è furmâ ’na cumpagnìa

ch’ la völ fâr un cûlp ëd mân.

Al dì dop, prìma dal sèt,

i’ ên rivâ cun i gipûn,

ch’i  hân a-scûš int un cantûn

pr’an destâr ansûn suspèt.

I’ n’ va cûnt brîša ‘na fôla !

Sut la Sêrva, vêrs Majôla,

všên al  Vêni, adrê a la via,

l’é cumpârs cla cumpagnia.

A dîš al càp, cun tânt fervûr,

prìma d’ mètse adrê al lavûr:

“Sùta l’ârši, tra i piagnûn,

una vulpa la gh’ha la tâna.

Prima ancùr ch’ la se sluntâna

bšùgna fâr l’uperasiûn!

La vulpîna, urmai sadùla,

túti ‘l sîri la gh’ va a lèt.

L’ucašiûn l’ê pròpia cùla

ad ciapâla. A srà un schersèt”!

Chi trî òmi e chi dû cân,

cûn al sâmpi e cûn al mân,

pr’a slargâr al bûš d’ la tâna,

i’ scarûghi per ‘na stmâna.

Da matîna fîn a sîra

gîra e prìla, prìla e gîra

i’ han raspâ via sas e tèra,

ma, a la fîn, i’ han pêrs la guèra.

Anch la lûna l’è curiûša:

quand la spûnta a la Cadé

la s’adà, un pô surpreša,

che cla banda l’è ancùr lé.

In mèš al fraschi d’un cursân

la pröva anch dâgh una mân;

mia per bùna vuluntâ:

s’ la l’ le fà  l’é per  pietâ!

Ma cla vulpa birichîna

ch’ la s’ sentîva ancùra zûna,

l’êra in gîr da la matîna,

quand a gh’êra ancúr  la lûna.

L’ha lasâ dentr’ a la tâna

la su’ púsa e un ciùp ad lâna,

e adès, da l’ùmbra d’un maciûn,

la tîn d’ò-c la situasiûn.

Duvîvla  êsre csì cujûna

da fermâs lì, bùna bùna,

a spetâr che  i casadûr

i la ciapèsi per fâs unûr?

Dòp cla grân partîda d’ càsa

i dû cân a cùa bàsa,

i trî òmi rùs in ghìgna

per la ràbia e per la tìgna,

quand i’ arpàsi da cul sît

i’ s’arlìjne pèš che un pît,

perchè i’ pênsi: “Co’ gh’è armâš?

Tèra, sàs, e... un pâlme d’ nâš”!

 

CURIOSITÀ

 

            QUANTI  MULINI NELLA VALLE DEL TASSOBIO

 

Nel bacino del Tassobio, tra il 1800 e il 1950, si contavano trentadue mulini, censiti in anni diversi, quasi tutti funzionanti fino alla seconda guerra mondiale, così distribuiti:

 

Lungo il Tassobio (il ramo principale): di Compiano (1820); di Chicchino (1821); Dei Paoli (1828); Rinaldi; (1910); Rosati I° (1900 ca); Ariolo (1816); Leguigno (1821); Cortogno (1821); Della Grotta superiore (Sarzano- 1821); Della Grotta Inferiore (Sarzano- 1821); di Casina superiore (1828); di Casina inferiore (1828); del Castello (XVII° sec.);

 

Lungo il Rio Tassaro: Scalucchia (1828); della Piagna; il Mulinaccio (Pineto - 1821).

 

Lungo il rio Maillo: Zannoni (1828); Ferrari (1821); Rosati II° (1914); Maillo (1620); Fornace (1821); Bellessere (1821).

 

Lungo il rio Maiola:  di Maiola (1821).

 

Lungo il rio Cagnola:  della Schiezza (1750); Mulinello I° (1776); Molinello II° (1821);  Molinello III° (censito nel 1891);

 

Lungo il rio Acquasanta: di Fontanabuona (1821).

 

Lungo il rio Belleo: dei Cerreti I°  (1821); dei Cerreti  II° (1821); di Beleo (1847); di Don Alessandro (1888).